Afecțiuni
Parvovirus B19
Parvovirusul B19 este caracterizat printr-o stabilitate ridicată față de factorii de mediu și detergenți. Virusul atacă un receptor de pe eritrocite, antigenul globosidic al grupei sanguine-p.
Transmiterea și îmbolnăvirea de Parvovirus B19
Infecția cu Parvovirus B19 (boala a cincea, eritrema infecțioasă) poate fi întâlnită peste tot în lume, în special primăvara, în epidemii locale, cu predilecție în grădinițe, școli, familii și în zonele spitalicești. Infecția poate induce pentru adulți eritrema acrală și artrita. Parvovirusul se multiplică în eritroblaste și declanșează în acest fel o anemie temporară. Pentru persoanele imunocompromise, infecția poate duce la complicații și chiar la deces.
Parvovirusul B19 este agentul cauzal al mai multor boli. Cele mai frecvente sunt:
Erythema Infectiosum (boala a cincea): O boală frecventă a copilăriei cauzată de Parvovirus B19. Simptomele tipice includ o erupție roșie în formă de inel pe față (de unde și denumirea de „a cincea boală”), însoțită de febră și, uneori, de simptome ușoare de răceală.
A cincea boală (Erythema infectiosum): Cunoscută și ca „boala obrazului pălmuit”, afectează în principal copiii. Se caracterizează printr-o erupție cutanată pe față și o erupție roșie, pruriginoasă pe brațe și picioare.
Artralgii (dureri articulare acute): Parvovirusul B19 poate provoca dureri articulare acute, în special la adulți, care pot fi însoțite de umflături dureroase și pot dura câteva săptămâni.
Anemie la persoanele imunocompromise: La persoanele cu sistemul imunitar slăbit, în special la cele cu anemie hemolitică cronică, Parvovirusul B19 poate provoca anemie severă.
